e-o ingrijorata umbra
o palida chemare
un tipat,
o strigare
nelinistite glasuri.
Sunt urme-nvaluite
in vise de schimbare
o licarire slaba,
o voce
infrigurate lacrimi.
Sunt frunze peste pasii
ce mi-i inalt razand
un zambet,
o parere,
asemenari de gand.
E-o ascunsa apasare
lacrimogen sfarsit
o unda de pasare
o minte
cuvinte de nimic.
E-o incredere patrunsa
neincetat mister
o adiere
o nunata
suspine dupa cer.
de ce ne impiedicam mai mereu in cuvinte ca si “criza economica”, de ce devenim asa agitati atunci cand ni se vorbeste de economia scazuta , derutarea tarii, chiar a lumii? privind oamenii, privind lumea , privind miile de stiri, observi ca lumea e atat de derutata incat uita sa mai gandeasca si la altceva in afara de ea insasi. e dureros ceea ce se observa . o lume in care economia ii data peste cap , o tara in care puterea e atat de importanta incat ratiunea e uitata , e pretentie mare sa ceri oamenilor sa aleaga oameni, sa aleaga o viata mai buna , de ce oare ne e atat de greu sa uitam esenta si ne multumim cu aparenta?! cu cat dorinta oamenilor de a avea TOTUL creste , si imoralitatea da peste . oare intelectul si ratiunea au putrezit? sau doar sunt camuflate?
ma intreb, cum va arata o lume in care lipsa de intelect si uitarea eticii morale va atinge apogeul?!
